23 septembrie 2010

Utilizam/functionam dupa cum ne spun altii


Ce poti face intr-o masina? E o intrebare simpla, la care primesti doar cateva raspunsuri la care te astepti. Dar cum ti se par oamenii care te vor surprinde cu raspunsul? Prosti sau neintelesi?
Pai e cam la fel ca si atunci cand intrebi pe cineva cum se descurca cu cresterea unui copil. Raspunsul e unul la care te astepti: usor - zic unii, destul de bine - zic altii, mai greu - vor fii si alte pareri. Dar daca ti se va raspunde: foarte bine, e ceea ce mi-am dorit si e bine. Nu e usor, dar mi-e bine! Poate fii o naiva o astfel de mama? Vrea sa para altceva?
Oamenii nu pot sa accepte pur si simplu ca unora le place un lucru care pentru ei poate fii de neconceput. Si totusi, suntem altfel. In acest caz, vor avea grija sa te convinga ca nu vezi partea buna a lucrurilor, ca bravezi sau chiar ca nu ai gasit tu alta varianta mai buna. Si adevarul care este?Probabil, si-ar dori sa aibe aceleasi sentimente, dar nu le au...?!
La fel si cei care la intrebarea "ce poti face intr-o masina?" nu iti vor spune: calatoresti, dormi, te refugiezi de ploaie, privesti un film, sex, mananci, te machiezi, ci iti vor spune - fac un buchet de flori.
Suna ciudat? Da, e ciudat, dar rezultatul poate fii unul bun.

21 iulie 2010



APRECIEM DRAGOSTEA, AVEM RESPECT?

Uneori, desi stiim ca poate intalnim pentru ultima oara o persoana, tot nu suntem in stare sa-i aratam dragostea care o purtam sau chiar respectul. Daca e doar o cunostinta pe care o apreciezi, te simti prost ca nu stii sa-i arati toate astea. Dar cum te simti atunci cand e vorba de o persoana draga, pe care o stii de o viata intreaga, care ti-a dat viata? Cum te simti cand iti dai seama ca zilele trec, lasi nimicurile sa te atinga si sa reactionezi exagerat la maruntisuri si uiti, uiti ca maine va mai fi o zi, dar tot mai aproape de sfarsit. Sfarsitul nu il simti doar ca asa e natural; de data asta il simti pentru ca asa e. Asta te asteapata la capatul unei lupte cu o boala de care mai toti incepem sa ne temem.

maini care m-au crescut...

Cum sa-i spui mai bine fiintei dragi ca o iubesti, fara sa simta ca te sperie sfarsitul pe care il banui ca se apropie. Si asa cum viata vrea sa te invete de fiecare data cate ceva, se intampla atunci cand ai mai mare nevoie de cel drag.
Trebuie sa invatam sa iubim...si mai ales sa invatam sa o aratam!

14 iulie 2010

Bucurii


Am vazut cat de mult neglijam acest blog, pe care l-am inceput cu entuziasm pentru a prezenta munca noastra, ANIDO. Desi noi am "activat" destul de mult, am dat uitarii prezentarea muncii noastre.
Cu ceva timp in urma, desi unora dintre noi li s-a schimbat viata (a aparut pe lume un copil tare dragalas), nu am mai fost atrasa de multe din lucrurile pe care le faceam. De exemplu primisem un blog numit "Lola dream factory" (-http://lolafactory.wordpress.com/-) pe care gasesti realizate niste margele superbe. Nu sunt superbe doar prin creatie, ci mai mult prin poveste, povestea pe care si-o spun singure, doar daca le porti. Atunci, m-am uitat si nu ma impresionase cu nimic. De cateva zile nu ma mai desprind uitandu-ma la aceste margele si mai ales citind acest blog. Oare aceasta dragoste fata de zorzoane este datorata faptului ca am aflat ca, in curand vom avea si o fetita?

M-am tot gandit la ce nume sa-i dam, ce cadou sa-i facem atunci cand va veni pe lume. Fiind fetita, m-am gandit ca o bijuterie ii va face placere mai tarziu sa o aibe ca amintire. Asa am regasit acest blog, care este asa cum se prezinte: o fabrica de vise. In momentul in care am vrut sa ii aleg ceva, mi-am dat seama ca-mi vin in minte tot felul de lucruri, emotii, bucurii.

Poate si atunci cand asteptam sa vina pe lume intaiul nostru nascut, m-am gandit la ce cadou...dar nu era fetita, nu puteam sa-i aleg asa ceva.
M-a incantat foarte mult ideea personalizarii unor astfel de margele, pe care doream foarte tare sa apara numele celor doi copii ai mei; da, nici mie nu-mi venea sa cred. E o bucurie pe care doream sa o arat; discret dar care le spuna povestea celor doi. Desi pe fetita inca o asteptam, ea face parte din gandurile si planurile noastre, e egala cu cel pe care deja il cunoastem de mai bine de un an, fratiorul ei mai mare.
cei mai dragi baieti ai mei, fiul si tatal lui...




Cu aceste ganduri venite asa, gramada, ma gandeam ca trebuie sa apara undeva scrise toate astea, chiar daca munca noastra este efemera. Un buchet iti va ramane doar in suflet, iar o bijuterie poate pentru totdeauna.

02 martie 2010

Legenda martisorului

De ce dam sau nu dam un martisor? O intrebare la care poti sa-ti raspunzi simplu: pentru ca-mi place! Ce? Iti place martisorul sau persoana carei ii dai sau poate chiar reactia care o stranesti...bucurie, uimire, placere. Si totusi, de ce il dam? Cum a aparut martisorul?




Dupa vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an si se celebra sarbatoarea “Matronalia” la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Baba Dochia este o batrana zeita agrara, care moare de 1 martie si renaste de Macenici, pe 9 martie. Dochia aduce aminte de marea zeita Terra Mater si poate fi asociata cu Diana si Iuno de la romani si cu Hera si Artemis de la greci.
Semnificatia martisorului a ramas aceeasi de-a lungul timpului: este un simbol al primaverii, al revenirii la viata. El ne aduce optimism si credinta. Forma acestuia s-a schimbat in timp. La inceput martisorul era simbolizat printr-o moneda. Mai tarziu aparea sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu insirate pe o ata. Acum margelele frumos colorate, ceramica si florile le-au luat locul.

Din cate am gasit pe net, sunt vreo 4 legende cu privire la martisor. Prima, este legenda care ne place multora, cu voinic care slaveaza lumea de la intuneric, eliberand Soarele. Soarele care a fost furat de catre un zmeu. Drumul voinicului in cautarea Soarelui a durat trei anotimpuri, vara toamna si iarna. Astfel, cu pretul vietii lui a eliberat Soarele, iar sangele voinicului s-a scurs in zapada, dand viataa naturii. In amintirea celor intamplate tinerii impletesc doi ciucurasi, unul alb si unul rosu, oferindu-l iubitelor sau celor dragi. Rosul inseamna dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sangelui voinicului. Albul simbolizeaza sanatatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primaverii.
A doua legenda vorbeste despre Baba Dochia, care umbland cu oile si torcand lana, a gasit o para pe care a legat-o cu un fir de ata. Aceasta se intampla intr-o zi de 1 Martie, obicei care mai tarziu vorbeste de martisor. De aici cred ca se trage obiceiul bulgarilor de a lega snurul martisoarelor de ramurile copacilor, obicei pe care l-am vazut in Sofia.
A treia legenda este legata tot de Baba Dochia, de aceasta data soacra fiind. Iar asa cum sunt toate povestile cu soacre - una rautacioasa care vrea sa-i caute nod in papura norei, asa ca o trimite pe munte sa caute fragi, in 1 martie. Fata intalneste un mosneag ce ii da fragii, astfel Baba Dochia crezand ca a venit primavara pleaca cu oile la munte. Insa, pe drum o prinde geru si vremea rea, astfel ca impreuna cu turma se preface in sloiuri de gheata ce mai tarziu se vor transforma in pietre.
Ultima dintre ele este legenda Babei Dochia si a fiului sau, Dragobetele, care pornesc impreuna la munte. Drumul dureaza noua zile si noua nopti in care incepuse ploaia. Baba Dochia fiind imbracata cu noua cojoace, in fiecare zi isi da cate unul jos, fiind ingreunate de apaDochia se cearta atat cu ciobanii, care o avertizeaza ca nu e inca timpul urcarii oilor la munte, cat si cu Marte, caruia ii adreseaza cuvinte urate. Suparat, Marte imprumuta de la fratele sau mai mic, februarie, cateva zile urate, cu care o ingheata pe Baba Dochia.

In aceasta zi nu se lucreaza, pentru a nu o supara pe Baba Dochia, care trimite timpul friguros. Prima zi de primavara semnifica totodata si intrarea in cele noua zile ale Babelor.
Femeile isi aleg dinainte una din aceste zile – cum va fi acea zi asa va fi si norocul lor (in alta varianta: asa le este caracterul). La originile martisorului a stat o moneda de aur sau de argint, dupa alte surse, la care se atasa o sfoara facuta din doua fire rasucite, una rosie si alta alba ( sau alb si negru), ce semnificau lupta vietii asupra mortii, a sanatatii impotriva bolii si care era purtata in general de persoanele sensibile (copii si fetele tinere). Exista credinta, conform careia, aceasta amuleta aducea noroc si fericire.

Crezi sau nu in traditie, se intampla sa dai sau sa primesti martisoare. Chiar dca pentru tine nu are o semnificatie anume, in general, este apreciat de cea care-l primeste.

www.flickr.com/photos/anido-studioflorist/sets