21 iulie 2010



APRECIEM DRAGOSTEA, AVEM RESPECT?

Uneori, desi stiim ca poate intalnim pentru ultima oara o persoana, tot nu suntem in stare sa-i aratam dragostea care o purtam sau chiar respectul. Daca e doar o cunostinta pe care o apreciezi, te simti prost ca nu stii sa-i arati toate astea. Dar cum te simti atunci cand e vorba de o persoana draga, pe care o stii de o viata intreaga, care ti-a dat viata? Cum te simti cand iti dai seama ca zilele trec, lasi nimicurile sa te atinga si sa reactionezi exagerat la maruntisuri si uiti, uiti ca maine va mai fi o zi, dar tot mai aproape de sfarsit. Sfarsitul nu il simti doar ca asa e natural; de data asta il simti pentru ca asa e. Asta te asteapata la capatul unei lupte cu o boala de care mai toti incepem sa ne temem.

maini care m-au crescut...

Cum sa-i spui mai bine fiintei dragi ca o iubesti, fara sa simta ca te sperie sfarsitul pe care il banui ca se apropie. Si asa cum viata vrea sa te invete de fiecare data cate ceva, se intampla atunci cand ai mai mare nevoie de cel drag.
Trebuie sa invatam sa iubim...si mai ales sa invatam sa o aratam!

14 iulie 2010

Bucurii


Am vazut cat de mult neglijam acest blog, pe care l-am inceput cu entuziasm pentru a prezenta munca noastra, ANIDO. Desi noi am "activat" destul de mult, am dat uitarii prezentarea muncii noastre.
Cu ceva timp in urma, desi unora dintre noi li s-a schimbat viata (a aparut pe lume un copil tare dragalas), nu am mai fost atrasa de multe din lucrurile pe care le faceam. De exemplu primisem un blog numit "Lola dream factory" (-http://lolafactory.wordpress.com/-) pe care gasesti realizate niste margele superbe. Nu sunt superbe doar prin creatie, ci mai mult prin poveste, povestea pe care si-o spun singure, doar daca le porti. Atunci, m-am uitat si nu ma impresionase cu nimic. De cateva zile nu ma mai desprind uitandu-ma la aceste margele si mai ales citind acest blog. Oare aceasta dragoste fata de zorzoane este datorata faptului ca am aflat ca, in curand vom avea si o fetita?

M-am tot gandit la ce nume sa-i dam, ce cadou sa-i facem atunci cand va veni pe lume. Fiind fetita, m-am gandit ca o bijuterie ii va face placere mai tarziu sa o aibe ca amintire. Asa am regasit acest blog, care este asa cum se prezinte: o fabrica de vise. In momentul in care am vrut sa ii aleg ceva, mi-am dat seama ca-mi vin in minte tot felul de lucruri, emotii, bucurii.

Poate si atunci cand asteptam sa vina pe lume intaiul nostru nascut, m-am gandit la ce cadou...dar nu era fetita, nu puteam sa-i aleg asa ceva.
M-a incantat foarte mult ideea personalizarii unor astfel de margele, pe care doream foarte tare sa apara numele celor doi copii ai mei; da, nici mie nu-mi venea sa cred. E o bucurie pe care doream sa o arat; discret dar care le spuna povestea celor doi. Desi pe fetita inca o asteptam, ea face parte din gandurile si planurile noastre, e egala cu cel pe care deja il cunoastem de mai bine de un an, fratiorul ei mai mare.
cei mai dragi baieti ai mei, fiul si tatal lui...




Cu aceste ganduri venite asa, gramada, ma gandeam ca trebuie sa apara undeva scrise toate astea, chiar daca munca noastra este efemera. Un buchet iti va ramane doar in suflet, iar o bijuterie poate pentru totdeauna.